ELEGIE PENTRU TRECEREA TIMPULUI
Vremea iubirilor trece, timpul toarce mersul lui,
primăverile ne-acoperă cu mirosul lor picul de fericire
care ne-a mai rămas; vin cocorii,
gânduri întoarse spre trecut,
care se-adună la marginea unei poiene de vis.
Lumina porţii s-a deschis spre infinit,
caii albi se joacă prin memorie,
copilărie, feerie de-o clipă, mi-ai înecat visurile
într-o mare de cuvinte, din care încerc
să spăl lebedele decapitate şi să le împăiez.
Chiar dacă m-am rătăcit printre cuvinte,
calea spre paradis, labirinticul drum,
îl caut c-o lampă care pâlpâie prin nopţile fermecate,
şi sper să-l găsesc până nu se stinge uleiul din ea..
Ochiul imens al lui Şiva mă priveşte din întuneric,
al treilea ochi al lui care vine cu blesteme
şi-mi spune că trecutele vârste vor cădea
pe plajele pustii ale unei mări pierdute,
în carminul amurgului.
Tu vei rămâne goală ca visul, ca marea, ca timpul,
ca luna care rătăceşte pe un cer pustiu,
vei rămâne frumoasă,Poesis,
ca dragostea-mpietrită-ntr-o stea.
... ştiu...
mi-e somn de-acum şi-nchid pleapele,
trecerea timpului vine odată cu apele...
-->
Comentarii