Eminescu
Râul, ramul și toate elementele naturii,
Adevărații Lui prieteni - simboluri mari literaturii
I-au inspirat versuri alese –
Rare capodopere –
Ce-au încurcat pe critici
Să scrie opere.
Inima Lui cât harta României
Și dincolo de milenarul Prut,
Pe care orice Nație l-ar fi vrut.
EMINESCU – un Mesia – chintesență neaoșe,
Prinos celest împărtășit ținutului terestru,
Prin disiparea Ființei Eminescu.
Cerul și marea, afirmă El, părinți –
L-au așezat în galeria marilor sfinți.
A scris și a iubit ca nimeni altul,
Țara, limba, păsările, plopii,codru,
Iar în nordul Moldovei - satul.
Era singular în scrieri ca modru.
Politica i-a pus capăt vieții,
În iunie , anotimpul tinereții...
Era angelic în prieteni,
Ce i-au grăbit, satanic, moartea –
Cuget de nepământeni !
Numa-n Cer își scria Cartea;
Promovând, ani de migală,
Limba noastră cea română
’N Cultura Internațională.
Ion Nelu Părăianu
-->
Comentarii