Când umpleam golul viorii
cu sunetul înalt al cuvântului
am surprins femeia la mal
în corăbii cu drapele la catarg,
până ce hrana din peşti aurii
ne lasă ameţiţi de miros
cu privirile la lucirile nordului
de la fereastra nopţii ucise.
Prinsă între mâini
emoţia
desprinsă din lacrima unui cristal
ascute bucuria pe muchii.
Noaptea vieţii vinului
de unde-şi extrage răcoarea şi gustul
într-o fierbere proprie
absoarbe lumina
din soarele tăcerii.
Comentarii