Foșnește marea. Pescărușii, cu țipete o completează.
În valuri soarele te-orbește și printre valuri lin dansează,
Iar lângă mal talazuri calme revarsă spume-n foșnet dulce.
Sunt liniștit dar ceva doare... De tine-aminte îmi aduce.
Din apă se ridică fete ce ies la mal să se-încălzească,
Iar printre ele, din talazuri... Imaginea-ți dumnezeiască!
- Doar seamănă, mi-am zis atuncea. Dar erai tu, dulce minune!
Un el te-a luat apoi în brațe și ce-am simțit nici nu pot spune...
Era bătrân, erai frumoasă. Simțeam că-i frig... așa-n plin soare!
Dar... m-ai văzut și-ai dat o fugă. Zâmbeai în fața-mi, în picioare.
- Nu mă mai știi? - Ba da! Cu drag! Dar ești cu el acum... și doare!
- O, biet prostuț! E tatăl meu! Suntem veniți de ieri la mare!
Cum ne-am pierdut nu știu a spune... Ne-am regăsit, minune mare!
Te-aș lua în brațe dar mi-e teamă. M-ai sărutat, ai gust de sare...
Sunt fericit! Mai înspre seară, de mână ne plimbăm agale
Reînnodând dulci sentimente, visând s-avem aceeași cale...

Comentarii
Mulțumesc D-le Munteanu pentru frumoasele imagini, și ție dragă Mihaela Moșneanu pentru citat și poză.
Deasemeni mulțumesc și d-lui Gherasim Constantin pentru deosebitul comentariu!
Melancolie pură, frumos, foarte frumos, aduceri aminte de bune și rele ... Mulțumesc!
Foșnește marea. Pescărușii, cu țipete o completează.
În valuri soarele te-orbește și printre valuri lin dansează,
Iar lângă mal talazuri calme revarsă spume-n foșnet dulce.
Sunt liniștit dar ceva doare... De tine-aminte îmi aduce.