Emoțiile unei inimi
poezie [ ]
Poem spiritual-religios
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]
2013-06-10 | |
Sunete de arcă... și mișcări de liră
se aud cum vin... și urcă
din tainița de aur lămurit, a inimii mele
Apoi o simfonie... ca o apă lină, coboară...
și se adună pe arcușul viorii sufletului meu
ce-și lasă-n evantai... razele suave de lumină
Apare-n zare o perdea de sunete smerite...
ce se unduie la fiecare bătaie de aripă de înger
și un curcubeu se arată punte...
peste emoțiile cuvinte lămurite
la chemarea șoaptelor din inima mea... cernute
vor urca în zbor cuvintele inimii mele toate...
spre sălașul de aur și argint al inimii lui Dumnezeu
Am revăzut din amintirile ce le-am trăit
Bucuriile ce s-au petrecut...
prin timpul cernut și decojit
în albia veciei tăcute
Și am lăsat acum... din inima mea plină
iubirea ce am ținut-o
ca o speranță fină în lumină
Să vă bucurați de fiecare clipă ce-o trăiți...
E dar ceresc... plecat printre poteci de sfinți
Să nu strivim cu pașii vorbelor pierdute
Clipele dintre două inimi regăsite
Să stăm în tainicul legământ... zece divin
Si vom vedea prin ochi de heruvimi
Pocalul ce deține elixirul vieții...
Păzit de serafimi
Să vrem, să fim în pace și iubire
Inima mea unită... cu a lui Iisus Hristos
Să fie pe vecie
Ca cele două inimi înfrățite...
să cânte și să cuvânte
acum, imnul păcii și-al iubirii
aici și-n cerul zece să fie
sfânta poartă-a nemuririi.
Și sufletul meu deodată...
Să treacă la viața cea nemăsurată
cea lină-binecuvântată
în ceruri, vie... toată.
15.02.2013 Romeo – Nicolae + ASiIiVro
Mânăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de sus
-->
Comentarii