Dragi Copii,
Viața la țară-i solicitantă, mai ales când ești pensionar și-ți pierzi vremea doar cu tine și prietenii din bibliotecă.
Lumea zice c-aș fi cam leneș. Eu nu am însă niciun motiv să o contrazic.
Oricum, nici nu fug după muncă, nici nu fug de ea. Dacă este-i foarte bine, dacă nu, toată lumea-i mulțumită.
Să zicem.
Cu cât trece timpul, cu atât mai mult semăn cu voi: adică nu-mi pasă decât de învățătură!
Glumesc?
Nu știu. Voi ar trebui să știți mai bine. Și poate că știți, însă nu vă lăudați.Singura voastră mândrie rămânând copilăria: raiul pe care Dumnezeu l-a uitat pe pământ.
De-aia sunt prieten cu vântul ăsta de primăvară: că bate numai spre copilărie!
Costel Zăgan
-->
Comentarii
Copilăria... raiul din noi!
Păi, și ei au fost copii: cândva!
unii rămânem copii... chiar şi cu părul alb!
Copilul din mine vă dă dreptate. Nu știu cum ajungeți la un armistițiu cu cei de la meteo...