Ieri, în mai multe articole, vizitatorul a fost diferit descris ca având șase picioare, opt picioare sau „o aglomerare nechibzuită de apendice zvârcolitoare, zdrobitoare, incapabil de a fi numărate”. Numărul corect de picioare este de opt.
În titlul de copertă, s-a afirmat că electronica din oraș și unele suburbii a fost dezactivată de un „impuls electromagnetic sau EMP”. De fapt, nu a existat o asemenea manifestare. În schimb, vizitatorul însuși pare să emane continuu radiațiile electromagnetice.
Amploarea prejudiciului creat centrului orașului Caldera a fost greșită. Zona este delimitată aproximativ de Bulevardul Aliaților la sud și cu strada Grant la est, extinzându-se la nord prin fostul district cultural, până la râul Allegheny. Vezi harta detaliată în format A3.
Am raportat, în mod incorect, că toate podurile din centru și zonele înconjurătoare sunt impracticabile. De fapt, la ora când Times-Dispatch de ieri intra la tipar, atât Podul Birmingham, cât și Hot Metal Bridge erau intacte. Cu toate acestea, de atunci, vizitatorul le-a pulverizat pe amândouă cu forța irezistibilă a ghearelor sale de șaizeci de metri.
Mai mult, acele gheare nu ar fi trebuit să fie descrise drept „adamantium”. Aceasta este o substanță fictivă de duritate și forță excepțională. Oamenii de știință pe care i-am intervievat au sugerat „adamantium” ca un nume propus pentru armura, până acum, impenetrabilă a vizitatorului, dar aceste sugestii nu reprezintă un consens științific.
Unul dintre corespondenții noștri s-a referit în mod repetat și eronat la centrul orașului Caldera descriindu-l ca pe „o gaură căscată spre iad”. De fapt, nu se știe dacă Caldera este un portal și, dacă da, dacă duce spre Iad. În plus, Caldera nu este înconjurată de „perdele de ceață sulfuroasă”, ci mai degrabă de aburul râului care fierbe. În cele din urmă, în articolul „Țipetele omniprezente din Caldera” nu ar fi trebuit să atribuie aceste strigăte „sufletelor osândite ale morților și ale celor condamnați”.
Unii din funcționarii orașului ne informează că ne-am înșelat auzindu-l pe primar spunând: „It's the end times! It's the end times! Oh God, it's judgment day!” Nu a fost oferită o variantă alternativă, iar primarul însuși nu a mai putut fi contactat pentru comentarii suplimentare.
De asemenea se pare că am speculat în mod eronat linia de succesiune a factorilor responsabili într-o situație de criză. De atunci, evenimentele au dovedit că nici șeriful și nici adjunctul lui se pare că nu sunt în linia de succesiune, delegându-și îndatoririle motivând aceasta deoarece nu au fost nominalizați oficial de către primar.
Fotografia vizitatorului ghemuit pe așa-numitul „cuib” pe care l-a construit din scheletele umane a fost făcută în Highland Park, nu în Frick Park, după cum s-a precizat în legendă. În plus, fotografia a fost prelucrată în conformitate cu standardele etice ale Times-Dispatch de către editor încercându-se obturarea viscerelor din prim-plan. Fotografia originală este reprodusă mai jos în format A6. Avertisment: Vizualizarea acestei fotografii poate provoca o stare emoțională deosebită fiind contraindicată celor mai slabi de înger.
La „Estimarea numărului de ouă din cuibul Vizitatorului” ar trebui să se citească 10.000, nu 1.000. Mai mult decât atât, perioada de incubație pentru ouă poate fi acum declarată cu încredere ca fiind de aproximativ 16 ore.
În cele din urmă, în articolul nostru despre „prelevările eșuate” am scris greșit numele Miriam Bethell, membră a Consiliului Director al Școlii. Numele ei are doar un „l”.
La fel precum întreaga omenirea, regretăm și noi erorile noastre, drept pentru care adăugăm cuvenita și ultima, erată.
***
-->
Comentarii
Cu admirație!
Lecturat cu drag!