Doamne nici nu speram să mă nasc
român și nu poet Însă amândouă pur
și simplu mă scot din sărite Mă cople
șesc cu norocul lor non-stop Uneori din
indimenticabila pricină uit că mai trăiesc
Cu moartea m-am obișnuit de când eram de
țâță Și fiecare-și vedea de treaba lui Eu de
murit Moartea de supt Așa că bărbați de
prin toate colțurile lumii uniți-vă-n cuget și-n
nesimțiri Deja extratereștri au pus ochii
(să sperăm că nu și alte organisme) pe
femeile voastre
Hai să le cucerim și noi sexul opus
Pământu-i din ce în ce mai departe
Hăt dincolo de istorie și geografie
Primul presocratic se va naște mâine
Poftiți la cumetrie
Deus ex machina
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
-->
Comentarii