eternitate
o… goală ești eternitate dulce
ca o femeie căreia nu-i ghicești misterul
sau ca enormul golului ce-i cerul
înghiți mereu cetate cu cetate
totul la tine cade în târziu
și vântul care spulberă speranțe
zburând nisipul între mort și viu
nedecise hotare de tăceri în gri
o umbră funerară ce umblă fără chip
și verbul ce-nspăimântă a muri
timpul se face ploaie anotimp
zăpezi ce răscolesc stihii de stele
năuce ape care urcă-n cer
izvoare tainice din lumi rebele
replăsmuind fantasticii flamingi
zei ce visează la bătrâna vatră
pitiți în viu de stâncă și de piatră
eternitate tu mereu învingi
când umbre de gânduri fantastice țes
ore de liniști rotunde
prinzând un contur de alt înțeles
cine eternitate răspunde?
prin ornicul timpului rar
lumina scade prelungindu-se-n sine
prin clepsidră curg boabele dulci de mărgăritar
mai vino iubito un pic lângă mine
să-ți spun că levantul s-a stins
și lacrima ta se strecoară-ntr-o pleoapă
minte-mă frumos denadins
spală-ne doamne dragostea noastră cu apă
din ulciorul celui învins
mai vino iubito s-asculți o romanță
din vechile noastre agape
ce-s desenate pe-un bol de faianță
legănat de venețienele ape
mai vino iubito la margini de timp
să ne culcăm în crivat de cleștar
acum la început de anotimp
când timpul doarme iar pe minutar
să mai furăm o clipă de ferice
dintr-o clepsidră ce-a scăpat în vis
să-ți dau în dar doar maci și cu aglice
din primăvara care ne-a ucis.
miercuri, 6 martie 2013
-->
Comentarii