Eu, muritor ...

Eu, muritor ... 


Eu... muritor, tu, al meu înger, 
ai zestea aripi, flori pe chip, 
un veac trăit, acum îl sanger, 
fereastra doar ... 
mi-e de nisip. 

Eşti ziua mea, cea mai frumosă, 
de aceea poartă 
al tău nume, 
durere, lacrimă şi casă, 
o lume, peste altă lume. 

Sunt muritor, o spun în şoapte, 
dar pot să luminez ... ca lună, 
atâta doar, măcar 
o noapte, 
de vrei, aş vrea să-mi fii fântână ! 

Să-mi fii fântână-n nopţi ... străină, 
un dor, ce indorul tău 
se scaldă, 
să-ţi sorb din taină, ploi de vină, 
un vis al meu, 
din palma-ţi caldă !

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a postat o postare pe blog
Acum 8 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 24 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 24 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Corabia deşertului în urcuşul ascezei – epilog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->