eu nu ştiu…
eu nu ştiu de ce se duc toate
într-un trecut cu care nu ne mai întâlnim
de ce rămânem cu nişte imagini
care trec prin noi deformate
ca nişte păsări de noapte cu aripile decolorate
doar senzaţii vagi de tandre mângâieri
şi un păr ca apele care curge în valuri
peste degetele mele şi modelează
figura ta din umbre şi din senzaţii
uneori ca să-mi salvez existenţa
pun semne pe unde trec să nu mă rătăcesc
veselia sau singurătatea nu ştiu
dacă mai au ecouri în mine
unde este topazul celei mai fericite zile
când străluiceai a lebedă în zăpada orbitoare
o frenezie a absenţei
câteva rânduri de dragoste dintr-o scrisoare
pe care nu ţi-am scris-o niciodată
păcatul iadul chinul când ne-am contopit
într-un fel de tandreţe a cerului cu pământul
când am sorbit din ugerul curcubeului
tot miedul din care s-a-ntrupat Electra…
duminică, 6 decembrie 2015
-->
Comentarii