Drumul meu duce spre stele,
Pași mărunți pe tot destinul,
Eu ating aici preaplinul,
Într-o viață de mistere.
Spartă-i coaja și ... mă nasc un curcubeu,
Și traiesc ca avalanșă ...
Timpu-mi dă viața, o tranşă,
Eu pornesc din oul cosmic, tot în sus,
Spre Dumnezeu.
O idee, o-ntrebare, o mirare
- toate-s eu,
Chiar de sunt un vechi clișeu,
Pentru lumea asta mare,
Mă duc pe mine-n spinare,
Cu piper și multă sare,
Un eu cu nucleu, trofeu.
Fără iamb, fără măsură
Sar dintr-un picior în altul,
Să-mi atingă gându-înaltul ...
Am s-o iau pe bătătură.
12 mai 2020
Mara Emerraldi
-->
Comentarii
Multumesc, doamna Giurgiu, pentru popas si gandul bun
Recitit cu același drag! Minunate versuri!Admirație!