02. (poezie, cybersonet)
~ ciclul elogiul mișcării - cybersonetele dansului ~
„Ritmul care nu s-a încheiat”
addenda 2
lumea fusion (cybersonet DLXI)
din umbra altui dans mă recompun
cu pași împrumutați din vis și jar
iar trupul meu devine un lagun
în care stiluri cresc fără hotar
un tango îmi respiră-n umăr rar
un salt tribal îmi leagă glezna fin
iar jazzul cade-n mine circular
ca o cometă ruptă din destin
nimic nu-i pur nici forma nu-i întreagă
se-mbină ritm cu ritm fără hotar
iar carnea mea devine punte vagă
între un cer electric și-un altar
fusion nu caută un început sau un nume
ci-și naște propria lume din alte lumi anume
--- Dansul fusion, prin natura sa hibridă, se potrivește unei viziuni suprarealiste: el suspendă granițele dintre stiluri și realități. În acest context, mișcarea devine teritoriu al contopirii improbabile, al suprapunerii de identități coregrafice. Suprarealismul permite ca elemente incompatibile să coexiste într-un spațiu oniric coerent prin intensitate, nu prin logică.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii