Eu te privesc
(GV)
Eu te privesc şi nimeni nu mă ştie,
eu te privesc o stâncă a mea din zări,
pictata mea icoană, sfântă, vie,
mă prinzi năvoade, taine, îmbrăţişări .
Eu te rostesc cuvinte, tu le şti,
eu te trăiesc şi dorul meu şi viaţă,
între tăceri şi taina de-a iubi,
eu te rostesc visare, sau speranţă.
Eu te privesc, eşti totul, care-mi pasă,
eşti visul meu, din ramul ce-l atârn,
eşti fructele din coş, puse pe masă,
cuvântul meu ce-l spun şi-n el rămân !
Eu te rostesc în linişti, pacea mea,
sau te rostesc ca viaţă în pustiu,
bogat mă simt că eşti iubirea mea,
cu tot ce-am fost, sau n-am putut să fiu.
-->
Comentarii