Euforii de toamnă

În deplinul onestităţii
spiritele urcă liber
omul,
noi îi deplângem căderile.

 

Îndepărtările de sine se adâncesc,
golul se umple cu aşteptare,
se naşte o noapte a minţii
în care nimeni nu poate pătrunde,
frigul capătă măreţie.

 

Tainele se tot înmulţesc,
tristeţile se odihnesc pe căi lăturalnice,
viile surprinse de ploi şterse
prind bucuria mustului în fierbere.

 

Cântecele înving
inimile pline de euforie
unde se dă glas rodului toamnei,
sub paşi drumurile-s făcute-n zig-zag.

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Tainele se tot înmulţesc,
    tristeţile se odihnesc pe căi lăturalnice,
    viile surprinse de ploi şterse
    prind bucuria mustului în fierbere.

     

    Cântecele înving
    inimile pline de euforie
    unde se dă glas rodului toamnei,
    sub paşi drumurile-s făcute-n zig-zag.

Acest răspuns a fost șters.
-->