E vina mea că m-am născut să trăiesc
iubirea cu ochii deschişi. Dar, oare,
sunt ai mei sau alţii s-au aciuat să privească prin ei, viaţa ?
Am să-i închid afară.
Îmi las doar trupul să mişune orb
pe străzile împerecheate
de grijile pomenilor de ieri ale zilelor de mâine.
Lăuntrul meu aşteaptă să mă caut. Voi păstra o singură legătură cu pământul.
Vişinul meu cu vişine ce-şi vor curge lacrimile dulci şi amare
peste furnicarul-muşuroi de gânduri rătăcite fără aripi.
Ramurile lui, sunt venele cerului pe care coboară stropii dorului de Suflet.
15.01.2015, ora 10, 45’
-->
Comentarii