Sămânţă doar, când te iveşti,
Copac de vrei a te numi,
Trebuie mai întâi să creşti
Şi-apoi s-ajungi a înflori.
..........................................
Din propriile lor iniţiative,
Se produc transformările,
Cauzate de forţe evolutive
Ce ne tranced nevoile.
Viaţa nu-ţi dă după voie
Şi nici după cum visezi,
Ci exact ce ai nevoie
Să poţi să evoluezi.
Principiul inconsistenţei, precum
Legea evoluţiei, ne spune:
Aşa cum se-nfăţişează acum,
Nimica nu poate rămâne.
În această viaţă mărginită,
Mi-aş dori o mişcare urgentă
De la omogenitatea indefinită
La eterogenitatea coerentă.
De-aceea, timpu′-l iubesc
Pentru că mă evoluează;
În aceeaşi măsură,-l urăsc
Pentru că mă încadrează.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 28 ianuarie)
-->
Comentarii
Mulţumesc pentru lectură şi comentariu!
O duminică binecuvântată!
O succintă, şi totuşi o amplă, metamorfoză prin peregrinările vieţii... o relevare a evoluţiei.