Exiști


Sub atingerea cuvântului tău, au înmugurit sentimente al căror parfum a cuprins întreaga zare, transformând clipele în curcubeie ce unesc două inimi așezate la o depărtare de-un gând una de alta.
Visele ce se nasc sub pleoapele tale, îmi prind sufletul în dansul de iele al versului ce se rostește ca un descântec de dincolo de timp, din vremurile când iubirea creștea neîngrădită iar talpile alergau desculțe prin iarba încărcată de rouă, când pădurea săruta buza câmpiei înflorindu-i macii în obraji iar ochii ei îmbătați de atâta senin scuturau stele în palmele toamnei punându-i nume de ploi.
Acum știu că dorul are numele meu când își bate sărutările la poarta sufletului tău, înălțând speranța ca pe o coloană menită să atingă infinitul făcând tristețea ce stă așezată la masă cu tăcerile tale să știe că iubirea nu moare niciodată, doar străbate timpul călcând secundele ca pe niște clape de pian din care răzbat sentimente ce se așează pe portativul vieții... niște note cuminți rostind chemări către sufletele ce s-au înstrăinat coborând pe pământ.
Exiști ... în mine mai mult decât în realitatea oricărei alte ființe, împărțind între noi nemurirea unui suflet ...

de Gabriela Mimi Boroianu
26.03.2015

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->