n-am crezut vreodată că iarba
poate fi aşa de albastră
cerul senin de un verde crud
că zborul păsărilor coboară atât de jos
încât poţi să-l atingi
şi vântul se încurcă prin şuviţele tale blonde
acoperindu-ţi ochii
cu ultima lui adiere
odihnindu-ţi privirea
când albastră când verde
că zâmbetul tău
poate alunga toată tristeţea lumii
punând în loc un strop de fericire
în clipa asta-n care se comprimă
minute
ore
ani
chiar şi o viaţă
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…Poezia iernii
Fulgii aleargă goniți de un vânt rece, Aud iar în văzduh vântul cum îar trece, În zare fulgii de zăpadă aleagă ușor,Pe Cerul rece apare repede un norișor. Ramurile toate ale bradului sunt albe, La streșinile casei sunt multe salbe,Parcă mai aud un…
Citeste mai mult…Altă poveste a iernii
Primesc iar fulgii de zăpadă pe ferestră,Este zăpadă căzută și pe strada nostră,Iarna o poveste foarte frumoasă o știe,Când Cerul ninge imi scrie bine poezie. Iarna a scris printre ani o altă poveste, Știu că în toba ei o amintire dragă este, Gerul…
Citeste mai mult…
Comentarii