Fărâme din creier
poruncesc
unei mâini supuse
legănării
pe lângă-un trup
inert, neras
şi ciufulit dimineaţa
dup’o noapte
de somnul nesomnului,
să pun-o cârpă
pe schelet
să-l spele
şi să-l îndrepte
spre ieşirea
din lumina
ochilor
pierduţi în orbitele
orizontului necuvenit mie
din fruntea ce
băltea-n întuneric.
Comentarii
multumesc de vizita-ti si... perla Ioan Muntean, o zi frumoasa, Marius
multumesc Gerra de vizita-ti si cuvinte, o zi minunata, Marius
Băltim în întuneric până ne scoate lumina din noi în zenituri! Atunci ne vom vedea dincolo de mână, creier, schelet, strălucirea va fi dincolo de orice cârpă a materiei, strălucirea luminii noncreate! Cu drag, Gerra
te imbratisez Lenus, multumesc, o noapte frumoasa, Marius
Cu drag am lecturat acest poem