Prin sălcii vântul se scaldă în râu
Înfăşurat în propria intimitate udă,
Ca o fată prin lanuri de grâu
Cu maci roşii în braţe şi nudă.
Nărăvaş se împleticeşte în ramuri
Când lumina sângeră pe o floare,
Şi parcă prins în mreje şi-n hamuri
Adaugă arşiţei un dram de răcoare.
Deposedat de propria-i voinţă
Când fata se aruncă-n apă,
Se ascunde alene, cu pocăinţă
Prin sălciile ce nu-l mai scapă.
Şi râul curge blând, cu nepăsare
Veşmintele fetei se uscă pe mal,
Ca o ispită de pe drum răsare
Făt frumos călare, pe albul său cal.
-->
Comentarii