- Tată, mi-am cumpărat un calculator nou.
- Aşa, şi?
- Ţi l-am adus ţie pe cel vechi.
- La ce-i bun, pot câştiga bani cu el?
- La un moment dat se poate şi asta,
- Cum?
- E mai complicat, dar pot să-ţi arăt cum să-ţi faci un cont facebook.
- Am auzit de asta. La ce foloseşte?
- Nu ţi-ar plăcea să-ţi regăseşti colegii de facultate şi să vorbeşti cu ei?
- Ia să vedem...
Bătrânul prinde repede, aşa că fiului nu-i trebuie mult să-i arate câte ceva.
- Uite, îţi aminteşti de colegul acela care te alerga pe acoperişul căminului, chipurile să te ude cu cerneală? El voia să te facă să cazi.
- Îmi amintesc. Hai să-l căutăm.
Jumătate de oră se chinuie fiul. Nici pe twitter, nici pe google, nimic.
- Tată, persoana asta nu există.
- Mă faci mincinos?
- Nu. Hai să-l căutăm pe ăla care a făcut antrenament de tragere la ţintă cu mingea de handbal şi apoi te-a invitat pe teren şi ţi-a spart ochelarii.
Altă jumătate de oră şi tot nimic.
- Ia caută-l tu pe ăla care mi-a propus plecarea din cămin la o gazdă.
- Nici ăsta nu-i. Şi nici profesorul care ţi-a schimbat sărurile de pe bancul din laborator şi ţi-ai ars faţa cu acid sulfuric.
- Ăla cred că a murit de mult, era destul de în vârstă
- Şi colegul de cameră? Nici ăsta nu-i. De ce crezi că eraţi singurii din cămin care ocupaţi în doi o cameră de patru?
- Ia stai! De unde ştii tu toate astea?
- Din dosarul tău, tată. N-ai vrut să-l cercetezi, dar eu am vrut. De ce crezi că oamenii ăştia nu apar în nici un fel? Or fi idioţi sau se ascund?
- Nu ştiu. Şi la ce mi-ar folosi?
- La nimic, dar e bine de ştiut.
-->
Comentarii