Noaptea este o femeie ruşinoasă,
se ascunde după perdea
şi citeşte o poezie de dragoste.
Luna încearcă pe la ferestre
să-şi strecoare razele reci,
dar femeia trage şi draperia.
Odaia miroase a flori proaspete de tei,
oglinda urmăreşte din peretele opus
orice mişcare a lejeriei de pat,
ce tăcută este noaptea
şi cât de frumoasă femeia!
Nimeni nu poate să vadă.
-->
Comentarii