Farsă
Stăteam în deşert cu mâna întinsă
să-mi arunci
o oglindă vorbitoare
să-mi spună de soare,
de existenţa mea ninsă,
de iepuri şi pietre,
de faraoni şi planete.
Mă rog
să visez
că vântul descântă
şi mările plâng,
că-s fata morgana...
iluzie...
crâng...
Clopote bat
la poarta din stele.
Biserică sunt
în cuvintele mele.
Stăteam în deşert
– vedenie arsă –
paşi fără şir...
urma e-o farsă...
Pași în exil, ed. PIM, Iași, 2015
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Arderea e purificare, renaștere. De aceea murim în fiecare zi pentru a trăi continuu.
Oglinda e în noi, crește odată cu noi pentru a ne privi și conștientiza schimbarea. Clipă de clipă ne schimbăm, suntem alții prin noi, prin ei, prin arta vorbei și vorba artei.
Cine suntem?
Un episod absurd și firesc din irealul real al vieții.
E o trecere, doar atât.
MAI AM NEVOIE ȘI DE ZGOMOT, ziceau copiii!
Ei au! Noi, poate!
Măseaua copilului sfarmă realități, jumătăți, altedăți!
Noi suntem ei și ei ne pun oglinda eșecului uman. Ei spun un adevăr pe care încercăm să-l educăm. Noi spuneam același adevăr neluat în seamă. Noi am ales arta, ei au ales vorba. Noi am dorit idealul, ei trăiesc irealul.
Vi se pare o tragicomedie, Doamnă?