Farsă
Stăteam în deşert cu mâna întinsă
să-mi arunci
o oglindă vorbitoare
să-mi spună de soare,
de existenţa mea ninsă,
de iepuri şi pietre,
de faraoni şi planete.
Mă rog
să visez
că vântul descântă
şi mările plâng,
că-s fata morgana...
iluzie...
crâng...
Clopote bat
la poarta din stele.
Biserică sunt
în cuvintele mele.
Stăteam în deşert
– vedenie arsă –
paşi fără şir...
urma e-o farsă...
Pași în exil, ed. PIM, Iași, 2015
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Se spune într-o legendă demult uitată că toate păsările veneau să ceară sfatul bufniţei. Aceasta era cea mai bătrână dintre toate şi îşi făcuse un renume din înţelepciunea sa. Bufniţa locuia într-o clopotniţă veche de biserică şi nu ieşea decât…
Citeste mai mult…Codruţa-Elena Nagy Se septembrizează clipa (debut) Codruţa-Elena Nagy Se septembrizează clipa (debut) Read more publications on Calaméo Codruţa-Elena Nagy Se septembrizează clipa ~ Iau pulsul zilei şi constat că încă sunt vie ~…
Citeste mai mult…Mi-e sufletul o poezie,Și poezie tot culeg.Pe coala albă de hârtie,Cuvintele cu grij-aleg.Din praf de luna și din stele,Le iau în noaptea selenară,Le scutur ... mă îmbrac în ele,Pe Pegas urc și zbor ... și zboară ...Văd lumea toată ... o poveste…
Citeste mai mult…Mi-e sufletul o poezie,Și poezie tot culeg.Pe coala albă de hârtie,Cuvintele cu grij-aleg.Din praf de luna și din stele,Le iau în noaptea selenară,Le scutur ... mă îmbrac în ele,Pe Pegas urc și zbor ... și zboară ...Văd lumea toată ... o poveste…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Arderea e purificare, renaștere. De aceea murim în fiecare zi pentru a trăi continuu.
Oglinda e în noi, crește odată cu noi pentru a ne privi și conștientiza schimbarea. Clipă de clipă ne schimbăm, suntem alții prin noi, prin ei, prin arta vorbei și vorba artei.
Cine suntem?
Un episod absurd și firesc din irealul real al vieții.
E o trecere, doar atât.
MAI AM NEVOIE ȘI DE ZGOMOT, ziceau copiii!
Ei au! Noi, poate!
Măseaua copilului sfarmă realități, jumătăți, altedăți!
Noi suntem ei și ei ne pun oglinda eșecului uman. Ei spun un adevăr pe care încercăm să-l educăm. Noi spuneam același adevăr neluat în seamă. Noi am ales arta, ei au ales vorba. Noi am dorit idealul, ei trăiesc irealul.
Vi se pare o tragicomedie, Doamnă?