Farsă
Stăteam în deşert cu mâna întinsă
să-mi arunci
o oglindă vorbitoare
să-mi spună de soare,
de existenţa mea ninsă,
de iepuri şi pietre,
de faraoni şi planete.
Mă rog
să visez
că vântul descântă
şi mările plâng,
că-s fata morgana...
iluzie...
crâng...
Clopote bat
la poarta din stele.
Biserică sunt
în cuvintele mele.
Stăteam în deşert
– vedenie arsă –
paşi fără şir...
urma e-o farsă...
Pași în exil, ed. PIM, Iași, 2015
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Privesc iar fulgii de zăpadă la ferestră, Este multă zăpadă pe strada noastră , Iarna o poveste foarte frumoasă știe,Cerul ninge frumos și spun o poezie. Iarna a scris printre ani o altă poveste,Știu că în ea un fulg de zăpadă iar este, Gerul vine…
Citeste mai mult…Amintirile grăbite acum îar pleacă,Și cu ele timpul vrea să se întreacă Peste puțin timp vremea se înnoiește ,O rază de Soare frumos strălucește. Ating fulgii iernii mulți îar în zăpadă, Sufletul meu nu vrea vântul să audă Dar zăpada în curte…
Citeste mai mult…Amintirile grăbite acum îar pleacă,Și cu ele timpul vrea să se întreacă Peste puțin timp vremea se înnoiește ,O rază de Soare frumos strălucește. Ating fulgii iernii mulți îar în zăpadă, Sufletul meu nu vrea vântul să audă Dar zăpada în curte…
Citeste mai mult…Sunt un fulg care iarna mai călătorește, Precum o lumânare lacrima o topește, Nu mă opresc și din drum niciodată,Pe aripi de vis sunt de viață iar purtată . Sunt o frunză deseori într-un tainic zbor, Așa mă simt eu în al cântecului lin dor,Șterg și…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Arderea e purificare, renaștere. De aceea murim în fiecare zi pentru a trăi continuu.
Oglinda e în noi, crește odată cu noi pentru a ne privi și conștientiza schimbarea. Clipă de clipă ne schimbăm, suntem alții prin noi, prin ei, prin arta vorbei și vorba artei.
Cine suntem?
Un episod absurd și firesc din irealul real al vieții.
E o trecere, doar atât.
MAI AM NEVOIE ȘI DE ZGOMOT, ziceau copiii!
Ei au! Noi, poate!
Măseaua copilului sfarmă realități, jumătăți, altedăți!
Noi suntem ei și ei ne pun oglinda eșecului uman. Ei spun un adevăr pe care încercăm să-l educăm. Noi spuneam același adevăr neluat în seamă. Noi am ales arta, ei au ales vorba. Noi am dorit idealul, ei trăiesc irealul.
Vi se pare o tragicomedie, Doamnă?