E duminică azi,
toarnă vinul în cupe,
să-l bem însetați de dorul mocnit,
ars sub ferestre-nghețate,
vitralii pal-violet
pe care-aștern petale satinate.
Fata morgana pășește
cu tălpile goale pe muchia de cuțit,
Bărăganul se pierde-n văzduhul obscur …
pământul îi cere jertfă de sânge,
linia vieții curge domol,
un șarpe se-ascunde în grâu-ncolțit,
șuieră …, aeru-i rece …
e liniște-adâncă lăsată din mit ...
tălpile ei ciulinii-nroșesc
trup fraged ți-aduce ofrandă,
iasomie, cedru, zmeură, mosc
parfum de vară eternă –
suflet-pereche …
E seară, iubite,
plăcută e vina,
apusul înghite lumina,
nălucă ivită din norii ninsorii,
gândurile devin maci sângerii.
vântul smulge cuvinte-asternute
pe trupul răpus al iernii trecute.
-->
Comentarii