Fata Morgana

Fata Morgana

Treceai ca o boare
prin diminețile mele
iar soarele răsărea
să-ți fie întâmpinare
și nu știam
dacă privesc cerul
sau ochii tăi
sau poate din ochii tăi
creștea zarea
și mă simțeam cel mai bogat om
când zâmbetul tău
aluneca deasupra pleoapelor mele
îmbătrânite de-atâta așteptare...

Și cafeaua era mai aromată
și păstra ceva din sărutul tău
ce poposise cândva pe buza cești...

Trăgeam din țigară
și fumul se ridica dansând
cu formele tale
și mula atât de perfect
pe gândurile mele
că mi se părea că-ți simt inima
pulsând în buricele degetelor...
și, Doamne, cu câtă sete trăgeam din ea
de parcă te-aş fi respirat în mine!


de Gabriela Mimi Boroianu
17.12.2016

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • În atenția amicului Paul Rotaru

    Mă așteptam să evoluezi, dar tot comentariul sunt simple bășici de săpun, dacă tot vrei să gratulezi pe cineva, e bine s-o faci cu stil. Păcat.

    De-a dreptul hilară construcția „Fata Morgana este reversul medaliei pe care ne-o plătim”  Grin.gifGrin.gifTongue.gif

  • Sunt povești de viață atât de captivante că pur și simplu nu poți trece mai departe fără să consemnezi ceva în jurnal, arunci când le întâlnești. Mai ales dacă reușești să te pliezi pe unul din personaje, să-l înțelegi. Când reușești asta e ca și cum ai trăi un roman bun, pe care îl citești cu sufletul la gură. 

    Mulțumesc pentru comentariul extrem de interesant. Cât privește de parcusul prin grădină încerc să mă bucur de fiecare pas pe care îl fac! 

    Mulțumesc încă o dată pentru aplecarea asupra versurilor mele! 

  • Acestui moment i-aș replica un fatum morganum, pentru că așa ar cere epica propusă în poezia de față. Fatum=destin și fata=soartă se disociază rareori de morbs=temere și morga=odihnă. Morgana apare în cultura latină târzie și este împrumutată din mitologia arabă. Fata Morgana, la începutul evului mediu, predestina viziunea gotică a lui Hristos în eternă căutare. Când, în sfârșit, Biserica a acceptat expunerea de icoane, Fata Morgana, respectiv Fatum, lumea a îmbrățișat ideea asta ca pe o mobilizare. Ceea ce s-a întâmplat, desigur!
    În poezie, Fata Morgana a devenit simbolul amăgirii, al degradării Totului prin supunerea acestuia unui SINE inexistent care nici nu promite, nici nu dă nimic în schimb.
    In psihologie, Fata Morgana este reversul medaliei pe care ne-o plătim. Cu cât stima de sine este mai mare, cu atât Fatum respinge Morbus. Pasiunile sunt ca focul de paie: se sting tot atât de repede pe cât se aprind – asta fiind o traducere directă!
    Dar, nu uita un lucru, Gabi! Viața este o grădină prin care treci mai repede decât îți imaginezi. E tardiv să regreți că, după ce ai ajuns la celălalt capăt, nu ai savurat parfumul și splendoarea florilor pentru că te-ai împiedicat de ierburi și ciulini!
Acest răspuns a fost șters.
-->