Fecioară îndoielnică, iubirea,
Ce parcă ar mai vrea, sau... parcă nu,
Mironosiță ce mă poartă cu amăgirea
Jucându-și tot mereu al ei atu,
Această îndoielnică fecioară
Mă face să tresalt când te revăd
Si-n suflet, pe furiș, ea îmi strecoară,
Un nu știu ce și în mine e prăpăd.
Cu aerele ei de domnișoară,
Felină grațioasă, delicată,
Mă amăgește, oare, a câta oară,
Când iarăși cad în plasa-i minunată
Si parcă aș mai vrea să cad odată
In mrejele distinsei domnișoare,
Să simt parfumul ei de altădată,
Chiar de-i făcut din lacrimi reci, amare.
Azi mă scufund în taina-i fermecată,
Cu ochii închiși m-arunc în vraja ei,
Când îi deschid, privirea ta curată
In suflet imi pătrunde prin ai mei.
Ești numai tu, acea, de-o viață întreagă,
Ce mă-nsoțești prin valurile vieții,
Mereu un salvamar ce-o să mă tragă
Spre apa liniștită a bătrâneții.
Căprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc din suflet doamna Veronica Carjeu!
Doamna Lilioara Macovei poezia se desfasoara pe doua planuri prima parte iubirea ca notiune abstracta pana la penultima strofa si apoi trezirea la realitate de aici trecerea la persoana a doua. Iar la ultimul vers cred ca o cratima ar rezolva silaba in plus. Multumesc din suflet pentru sfaturi si apreciere!
Ești numai tu, acea, de-o viață întreagă,
Ce mă-nsoțești prin valurile vieții,
Mereu un salvamar ce-o să mă tragă
Spre apa liniștită a bătrâneții.
Mă face să tresalt când te revăd
nu este mai bine ,,Mă face să tresalt când o revăd"?
sau
Când îi deschid, privirea ta curată
Când îi deschid, privirea ei curată ?
Spre apa liniștită a bătrâneții, nu prea încape , poţi modifica?
Mi-a plăcut!
Multumesc din suflet doamna Lenus!
Multumesc din suflet doamna Ion Rodica!
mereu versuri minunate, infiorator ed frumoase, incarcate de emotii si semnificatii