feeria primăverii
cerul curbat pe vița de vise
se deschide către glasul privighetorilor
pe fondul muzicii lui Vivaldi.
eu nu sunt răspunzător
de visele voastre, de orbecăirea zilelor
în această primăvară bezmetică.
aburii se adună în nori,
ploaia murmură peste panseluțe
cu o voce divină,
balaurul din vis doarme
pe acoperișul realității,
frunze verzi se leagănă-n vânt,
un nor de sticlă parcă oftează
după iarna care a trecut.
din spatele pleoapelor noastre
se ivește feeria primăverii
aducând vise ce nu aparțin acestei lumi,
atâtea miracole în zadar,
atâtea doruri zglobii care pleacă spre infinit…
tăcerea ta este sfârșitul lumii,
zâmbetul tău este miracol,
o lumină de ambră peste sufletul meu
din care fug încet sentimentele
spre o oază de vis.
-->
Comentarii