În jur,
totul se strămută spre verde;
În surâsul soarelui,
ochiul se-ncântă cu frumosul;
În suflet,
simfonia primăverii îşi încolţeşte mugurii;
La fiecare strănut al naturii,
apare o nouă floare;
Mama natură e însărcinată!
Viaţa-i o grădină de flori frumoase;
La sărbătoarea infinitului,
din cer spre lumea pământeană,
FEMEIA
– o rază sfântă peste broderiile ei –
spre a-i hrăni rădăcinile.
Cu instinctul primăverii în sânge,
ca pasărea înaintea zorilor,
adună lumină în aripi.
În vălmăşagul imens al vieţii,
grădina Universului nu seacă;
Din însufleţirea lutului sfânt,
izvorul cu apă vie
scoate lumină din adânc.
Nu vreau să credeţi
că îngenunchez la vorbe mari:
Înţelegeţi de ce Dumnezeu
a creat întâi bărbatul?
Întotdeauna,
există o schiţă
înaintea operei de artă!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O8 martie)
-->
Comentarii
Cu drag! O duminică frumoasă!