Femeia-n suspin

Femeia-n suspin nu-şi iubeşte umbra,
în livezile coapte, ochii ei verzi se măresc.
Dincolo de păduri caută izvoarele printre ienuperi
şi odihneşte la pietrele înşirate ca nişte statui de regi:
priveşte valea, depresiunea, miracolul întinderii
şi apoi norii schimbători şi vântul.
Faţa ei uscată şi părul fluturând
ştiu că pânzele corăbiei nu mai au catarg,
pasărea înălţimii rotindu-se prezice
furtunile din gânduri care se iţesc,
noaptea care se apropie şi stelele care vor privi
cum pietrele îi dăruiesc sufletul
şi-n urma ei se rostogolesc.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->