M-ai botezat în apa cristalină
a cerului în care m-ai visat
şi-ai indulcit a ochilor lumină
ce-atât amar de lacrimi a vărsat.
M-ai îmbăiat în roua ochilor
şi m-ai uscat cu-a gurii mângâiere.
M-ai învelit în haina umbrelor
să simt străină orice adiere.
M-ai legănat pe valuri de cuvânt
în adieri de suflet m-ai purtat
c-am rătăcit urma de pe pământ
şi-n vise ție m-am abandonat.
Iar seara când pe prispă stai tăcut
căci goliciunea brațului te doare,
pe cerul tău eu fi-voi apărut
Femeie-stea spre tine căzătoare.
de Gabriela Mimi Boroianu
02.04.2015

Comentarii
Mulțumesc de apreciere!
Frumos cânţi iubirea, Mimi!
ar seara când pe prispă stai tăcut
căci goliciunea brațului te doare,
pe cerul tău eu fi-voi apărut
Femeie-stea spre tine căzătoare.
SUPERB, FELICITARI GABRILELA..!
Minunate versuri!