Fereastră spre zbor

Rostul secundei de s-ar topi în mine,

în loc de sânge cald, palpitând uşor,

mi-ar curge prin vene istoria

şi cerul dintr-un ochi...

Fereastra dinspre zborul păsărilor

larg s-ar deschide, şi timid,

pe când umbrele banalelor preocupări cotidiene  

ar zvâcni într-un sertar al timpului

închis demult, pentru totdeauna.

Noi, toţi, ştim,

nu mai avem nevoie decât de cuvânt.

Sau poate, printre atâtea himere,

de tăcere?

Împreună cu codrii, cu viaţa, să fremătăm!

Toată grija cea lumească să o lepădăm!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->