fiind creangă
fiind creangă, am înverzit,
sub răcoarea nopții brună,
și din ceruri mi-am urzit
un poem din mândra lună.
fiind creangă, am înflorit,
m-a durut ploaia de stele,
florile s-au risipit
peste dorurile mele.
stau cu brațele în aer
și sorb razele de soare,
printre norii strânși în caier,
privind astrul cum răsare.
sângele mi-a-ntinerit
peste setea mea de tine,
draga mea, bine- ai venit,
rai cu zumzet albine.
cu mâna de dărnicii
culeg după cer la stele
și le pun fluturi pe ii
peste gândurile mele.
ploile se despletesc
în dulci răsturnări de ape,
ciutele se ispitesc
cu izvoare să se-adape.
zeii din bătrâna vatră,
tot visează și tresar,
nemurirea lor de piatră
doarme dusă pe altar.
dorm Carpații-ncărunțiți,
visători din alte vremi,
primăvară, primăvară,
eu te strig și tu mă chemi…
joi, 24 mai 2012
-->
Comentarii
,,
sângele mi-a-ntinerit
peste setea mea de tine,
draga mea, bine- ai venit,
rai cu zumzet de albine.,,
Superba, absolut superba! Emotie, vis, realitate...
romantic, frumos poem
citit cu drag