fiind creangă…
fiind creangă mă dor rănile toamnei
văzduhul cu zale de aur mă-ntristează
aş vrea să treacă mai repede
acestă atmosferă de bodegă lâncedă
visez un pui de viscol care se joacă
pe la fereastră cu ochii mei rătăciţi
şi clinchete de clopoţei care-mi mângâie
auzul cu sunetul lor cristalin
în garoafa de pe masă arde dorul
veştejit ca un trandafir ucis de brume
undeva parcă se clocesc zorii istoriei
noastre şi erele trec pe lângă noi
neputincioase ca un bolerou de Ravel
cobor prin labirintul capcanelor
beznei spre un ţărm al speranţelor
cu biciul biblic în mână
alungând toţi zarafii lumii peste bord.
marţi, 10 noiembrie 2015
-->
Comentarii