Aşez gândurile pe bancă, banca noastră,
tată,
să le aud cum îşi strigă tăcerea de dincolo de dor,
să le văd inima cum se (z)bate în vânt_
ul
îşi foşneşte frunzele şi ghinde,
ghinde cad pe la spate de toamnă.
Uitarea se clatină de ciudă că n-am uitat nimic...
26.09.2017
Comentarii
multumesc din suflet Aurelia, o seara binecuvantata, Marius