Ce toamnă. Ce toamnă la banca noastră, tată...
Se zdruncină tăcerea, se (răs)tălmăcesc amintiri cu şoapte, cu îmbrăţişări şi lacrimi şi zâmbete şi dorul se doare singur.
Ştiu. Ştiu că e toamnă afară, doar am iesit să mă plimb prin toamna din mine unde a zburat, odată, sufletul.
Nu ţi-am spus.
Mi-e frig şi cald îmi e, deopotrivă, îmi tremură golul rămas în care
se caută, se scrie, mă scrie, mă caută,
mă am şi nu mă am nici aici şi nici acolo.
Se rugineşte timpul şi se cântă frunze pe alei de zbor şi păsări în toate culorile se aşează.
E linişte, auzi?
Întoarce-mi drumul sau pe mine sau timpul
sau
nu-mi mai da nimic,
nici măcar uitarea...
13.10.2017
-->
Comentarii
multumesc din suflet Daniela, o zi frumoasa, M,arius
Cad frunze ruginii din vechiul tei,
Sub unduiri de vant cazute la pamant.
Prin crengile golase se plimba dorul
Amintiri revin in minte....
Si doar o pasare prin viersul ei
E mierla sau maestrul cintezoi
Nu stiu eram pierduta in amintirii
Tresar din vis si in fata mea zaresc faptura ta...
E toamna iar,o toamna minunata!
Cea ce iti doresc si tie...toamna minunata!
multumesc cu sufletul Aurelia