Îmbrăţişarea era goală, n-am simţit-o în partea aceea de suflet. Era ca şi cum ai avea un membru amputat.
Dincolo de ne_
cuvinte inserate în tăcere, mă voi pleca într-un mâine unde vorbele
nu se vor mai plânge,
vor cădea la picioarele zborului din noapte fără urmă de ceartă
şi
zâmbetul va răsări în ziua de după,
când trăirile nu-mi vor mai fi pictate de umbre hărţuite,
în şoapte,
fără rost şi dorul va prinde curaj să spună:
Te iubesc! Să nu uiţi...
16.10.2017
Comentarii
multumesc din suflet Aurelia, o zi binecuvantata, Marius