E timpul. E rândul meu, acum. A sosit vremea să mă tac până
acolo unde am să mă uit,
acolo unde dorul va da ghes cu cotul să ştie, să ştiu, să-mi amintesc că nu mai scriu cuvinte,
doar
şoaptele tăcerii pe cer unde nu le vede nimeni şi
poate
va sosi clipa să ştii că-mi doresc timpul de dinainte de copilul care am fost,
clipa aceea de care ai uitat că m-am întors într-o naştere să te întâlnesc
pe drumul cu flori, cu crizanteme din toamnă, din toamna mea,
înapoi de dinaintea mea
şi
tu o să mă cauţi
când eu o să mă tac şi am început să tac şi tac.
Tac.
19.10.2017
-->
Comentarii
multumesc din suflet Aurelia, o zi binecuvantata
P.S. a fost renastere si era re_intoarcere, dar am lasat asa ducand imaginea la copilarie