Fior, nedumerire, siluire necontenită a ce ? A ceva ce forţeaza omul sa doreasca să-ti poată regăsi echilibrul neutru prin feminitatea vieţii, dăruind iubirea iubirii.Simti necesitatea unui poem reinventat si rascolesti insistent in adevarul fiorului renascut.Fiorul insusi rămâne nedumerit ca nu mai poate intelege tot ce pâna nu demult era acceptat ca preţul plătit destul de scump pentru ceva anume considerat normalitate în realitatea fiecaruia. Îşi pune intebări, îţi pune intrebări, vrea şi raspunsuri. Rămâne şi mai nedumerit când simte esenţa tuturor răspunsurilor, simte că nu mai vrea să....din tot ce era, spunând înabuşit in suferinţă, "nu mai vreau asta, vreau altceva, vreau un poem plin cu mesaje codificate prin sângele ce curge navalnic" . Devii la randu-ţi nedumerit pentru că nu mai ştii a inţelege mesaje şi mesaje uitate de mult, de mult prea mult timp, dar le vrei, aşa cum sunt ele, neclare, provocatoare, pline de intrebări fără răspunsuri şi cauţi. Sufletul nu te lasă în pace,mulţumită fiind la randu-ti că ai început să accepti sa cauţi lămuriri la nedumeriri percepute de peste tot. În sfârşit, constaţi că-ţi place fiorul din tine, înţelegi că este mereu loc pentru inca ceva, pentru altceva, chiar dacă este altfel de inceput, mereu altfel, dar important este să-l vrei .
Maria Bratu
-->
Comentarii