Nu pot să mai amân
când ochii tăi de gheaţă
se topesc în mine
cu lumini pe ape.
Iar inima ca un izvor
iese înafară grăbită
şi curge prin timp.
Cum să fac moară
cu aripi de soare în vânt,
să macin clipele mai mărunt,
în trecere să nu mai văd,
să nu mai simt
decât lumea mea
cum rămâne pe loc.
-->
Comentarii