prin tăcerile reci ale amurgului,
lumina se leagănă ușor,
ard crengile printre frunze,
ne urmărește ploaia deseori,
ceasornicul vechi ticăie încet.
vremea și - a schimbat pelerina,
pe pământ cade o frunză,
foșnetul ei un frumos cântec,
ne învăluie flăcări de răcoare,
ceasornicul vechi ticăie încet.
frunze adunate pe lângă drum,
multe zile golite de lumină,
luna pâlpâie printre ramuri,
pe pământ flăcări de răcoare,
ceasornicul vechi ticăie încet.
rătăcim printre frunze risipite,
murmurul liniștit al frunzei,
lângă ceai răsfoiesc o carte,
flăcări de răcoare cuprind gândul,
ceasornicul vechi ticăie încet.
un zvon de ploaie pe stradă,
năluci de foc plutesc printre copaci,
foșnetul frunzei...un frumos cântec,
salcâmii tăcuți în ceața nopții,
strigă vântul, este mai răgușit,
ceasornicul vechi ticăie încet.
3.10.2019

Comentarii