Flămândă de iubire
Flămândă de iubire mă avânt în valurile vieţii
Destinului să-i fiu trezire în zorii dimineţii
Şi câtă iubire şi căinţă e-n lumea mea de dor
Când gândul cere îngăduinţă visării să-i fie izvor
Coboară din cer izvor de lumină tăcut şi adânc
Iubire ce străbate mereu al vieţii tumult
Ancoră pe valurile vieţii din lumea nemiloasă
Statornicie dăruind când viaţa nu e prea frumoasă
Gând nerostit în lacrima ce-i veşnic trecătoare
Se aşterne peste mintea trează, visătoare
Şi încape în cuvânt iubire, ură, durere şi cânt
Şi scrie cu speranţă al vieţii miraculos descânt
-->
Comentarii
să fie...sațietate!
Multumesc Lenus. Atenta ca intotdeauna. te imbratisez!
Frumos poem...Felicitări!