floare de colț
mă frunzărește-ncet realitatea,
trecând în ierni prin crivăț ca niște anonimi,
visăm plecând spre labirinturi sacre
cu suflete vibrând ca niște mimi.
vom trece peste veacuri spinări de arse dealuri
ne vom întoarce iarăși spre-nceput
vom căuta prin ceață idealuri
și vom veni străbuni săpați în lut.
strivește-mi, dragă, visele în palmă
și chipul între genele-ți de vis
aș vrea să mai apuc încă o toamnă
să ne-ntâlnim în dulce paradis.
strivește-mi chipul cu a ta căldură
să văd cum inima arde-n vâltoare
zbătându-ne-ntre dragoste și ură
între trecut și data viitoare.
mă frunzărește-ncet realitatea
ca o poveste din afara noastră
se despletesc la toamne pe cărare
și iernile ne trec pe la fereastră.
doar primăverile ne sunt aproape
când cerul greu de platină ia foc
când murmur dulce se-ngână pe ape
când cade din stele atâta noroc.
să-ți ardă gura de-atâta azur
ca penelopa cu pânza ei lungă
s-o torci în războaie de jur-împrejur
până ce visul devine nălucă.
floare de colț să fii în oglinzi,
ne-atinsă și veșnic mireasă,
să-ți prinzi busuiocul în păr și la grinzi,
norocul în cale să-ți iasă.
sâmbătă, 8 decembrie 2012
-->
Comentarii
frumoase versuri...am lecturat cu plăcere