Pămînt, plămădit în floare de orhidee,
Copt în pîntecul cuptorului la foc blînd,
Îți sorb nectarul otrăvit, de atee,
Fecioară pură să te-așez la mine-n gînd.
Udată în lacrimi cristaline, ce pornesc
Din marea bucurie a celor ce te ocrotesc,
Adînci rădăcini legi cu plaiul strămoșesc,
Tulpină înălțînd, crud chip ingeresc.
Răsădită în grădina sufletului meu
Întinzi spre cer tinerețea-nfloritoare –
Rugă fierbinte bunului Dumnezeu:
Înflorită ca să rămîi, nemuritoare,
Veneră, pe un piedestal de veșnicie,
Neclintită-n bătaia asprelor vînturi,
Parfumul tău m-afundă-n dulce reverie
– Aleasa mea – și-ți scriu aceste rînduri.
MdRaesculum 09.03.2013
-->
Comentarii
Mulțumesc, Lenuș și Mia! Era de 8 Martie, dedicație, da nu prea am fost pe...fază și, poate, nu e prea tîrziu..
foarte frumos, frumos!
Frumos poem...Felicitări!