Flori de gheață
Când Soarele privește din chindie,
apar nori grei și albi, care, purtați pe aripi de vânt,
se descarcă de grindină peste sat.
Asfaltul fierbinte transpiră răceala în eterul din spuze;
pomii se frâng, cad sclavi în genunchi
ca orice făptură,
dezbrăcându-se de frunze
ca prizonierii de armură.
Grădinile, mirese, gătite în armindeni
sunt deflorate în mod bestial
de alte flori – muniție de gheață –
proiectile din depozitul – nori.
Iarba și frunzele s-au predat,
trmurând sub scoarța de gheață
ca-ntr-un început rebel de iarnă,
iar oamenii sunt cuprinși de durere și spaimă.
Copiii nu pricep dezastrul;
nu văd cămara, hambarele flămânde, fără pântec;
ei joacă șotronul pe albul asfalt
inconștienți, că nu-i vremea de joacă și cântec.
Ion I. Părăianu
-->
Comentarii