Un miracol de cristale de pe o mantie regală -
Am dat ordinul la meşteri ai sculpturii şi gravori -
Pe tot geamul casei tale să-l aşeze cu migală,
Până dimineaţă-n zori.
Şi se pare că drept daltă folosit-au colţ de stea,
Cu lumina răsucită printre fire de cleştar,
Ferecate microscopic cu încrustături de nea,
Prăfuite cu muştar.
Sus pe margini, dantelată, o privelişte marină
Îşi ascunde în valuri taina, de un covor oriental,
Care urcă-n patru laturi spre un perete cu vitrină,
Dăltuit ornamental.
Nişte plante curioase, pare-mi-se de la tropic,
Se înghesuie în centru, nu ştiu pentru care scop,
Cei doi cedri libanezi au pornit spre stânga un pic,
Să consulte un horoscop.
Fondul gri se diluează uşurel spre verde spirt
Şi tabloul, jos, în dreapta, prinde un décor rural,
Colţurile poartă amprente de la frunzele de mirt,
Cu un aer pictural.
Reliefu-n depărtare poartă stele mari pe muchii,
Linii lungi se ţes, împletite-n flori de argint,
Şi atârnă-n jos, bogate ca voalul unei rochii,
Al miresei din Corint.
Colonade îndrăzneţe sunt gravate pe deplin,
Susţinând pe capiteliu nişte vase mari, eline,
La intrarea într-o vale străjuită de măslini,
Apărată de coline.
Peste tot, havuzuri clare, şlefuite-n stilul grand,
Însoţesc alei ciudate de atâta fast exotic,
Conducând pe trecători în grădini de Samarcand,
Întreţinute cam erotic.
-->
Comentarii