Alb pur al vieţii aşezate
Pe armura credinţei ancestrale
Mă regăsesc în aer şi în ape
Dar şi în ce îi drag inimii tale.
Cutreier clipele în reverie
Şi dorm cu gândul la etern
Aştept ea clipa să reînvie
Tot ce-i mai bun, departe de infern.
Nu mai am ochi pentru o altă floare
Ea seva stă în rădăcină
Acolo unde se unesc munte cu mare
Şi omul este tot lipsit de vină.
Flori de salcâm cu amalgam
De o iubire pură precum zarea
Nu mai e timp ca să mai am
Pierdut al meu simbol cu juna marea.
-->
Comentarii
o lectură plăcută şi un semn a trecerii mele...
Lecturat cu placere. Frumos!