Am zărit astăzi o florărie cu uşa deschisă
de unde mirosurile îmi îmbătau simţurile
fără alcool şi m-au magnetizat să intru
să le văd culorile şi formele minunate
unele erau în ghiveci aşa de mândre
de-ţi luau ochii şi respiraţia altele
erau tăiate şi-nfăşurate în celofane
legate cu fel şi fel de fontiţe vii ca viaţa.
Lumea iubirii m-a înconjurat acolo din toate părţile
de mi-a venit cheful de-a iubi pe toată lumea începând
de la oamenii buni sau răi frumoşi sau urâţi
prieteni sau duşmani - nu contează - până la toate
animalele iarba cerul şi absolut tot ce te-nconjoară
natura fericirea şi nefericirea fără să-ţi pese
că te bucuri ori că te doare pe-afară pe dinăuntru.
Văzându-mă încătuşat printre acele minunăţii am
luat-o de la-nceput cu gândul spre părinţi şi continuându-mi
gândurile spre copii fraţi neamuri prieteni
mi-a venit ideea de-a cumpăra mai multe flori tăiate
dintre cele mai frumoase şi mirositoare
dar nişte spini ai unor trandafiri mi-au înţepat
palmele prin celofanul sensibil şi m-am
enervat rău din cauza asta încât am uitat fără
să vreau pentru un moment de extazul
care-mi cuprinsese întreaga fiinţă şi-atunci
a sărit iepureşte-n sufletul meu o îndoială care
m-a lăsat fără aer şi m-a-nţepat direct în cord.
Mi-a venit o întrebare ce mi-a ciuruit
mintea şi sufletul - ambele bucuroase
de superbele buchete pe care le pregătisem
să le dăruiesc - că florile acestea le-au tăiat nişte
persoane cu pricepere pentru vânzare pe care nu le
cunosc şi nu le voi cunoaşte niciodată dar
dacă acele flori ar fi fost în locul meu şi-al celor la
care m-am gândit când le-am cumpărat
de unde ne-ar fi tăiat ele pe noi?
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc mult, d-na Aurelia!
Mulţumesc mult, d-nule Muntean!