Amant al cărţilor, acoperit de praf,
cu pielea plină de petale ude,
dansează beat bătrânul prinţ.
Scobindu-şi gloria rămasă pe sub unghii,
priveşte îngheţat cum de pietre se reazimă.
În alb eden de miazăzi,
nu e frica de moarte destul, e târziu
şi Olimpul se-nclină cu groază spre golul
din faţa lui, a bătrânului rege
pe care-l iubeşte căzând.
Muzica lunii ianuarie ningea
pe lângă fiece cuvânt o vietate
de-a lungul unor linii de forţă nevăzute,
înviind, dezgheţându-se şi cârăind nedesluşit pe intensele obiecte
şi tremurul trupului său
desprinzându-se leneş de trup
retras în el
ca şi cum prinţul cu o carte-n mână
păzea cu un ţipăt încet
(de fericire? De frică?)…
acel rest.
Bibliografie : Dansul cu cartea,
Editura Albatros, 1981
-->
Comentarii