Povara lacrimei
o las în poala dimineţii
sub cer de vise înflorit
udat cu mângâierea anotimpurilor
din ochii mei de foc
dar focul
nu e simplu foc
el arde fără a cere voie
dă culoare
ca floarea cea culcată
veşnic neuscată
e focul inimii
ce dă căldură
lumina ce presară dor
în roşul inimii
ea picură când este soare
candoare
cerând iubirea
norilor ce plâng
lacrimilor care curg
în iernile ingheţate în mine
cu boabe de chemare
a clipei de-aşteptare
e focul
ce înmugureşte-n ceruri
aşază timpul în calendare
cântă de iubire
în nopţi dezacordate
cand
îngerii coboară
din pocalul sorţii
cu aripi albe de mătasă
semnând contract cu viaţa
fărâma de noroc
să fie oare un joc
mânat de un destin amăgitor
în freamăt de amintiri
ca o lumină ce îneacă întunericul
clipei numită... iubire
fără acest foc
nu se face primăvară
lumina s-ar face întuneric
aripile nu ar mai zbura
lacrima fericirii ar seca
norocul ar rămâne
sigur un joc
fără căldura unui foc
numit- iubire.
-->
Comentarii
multam Lenus...